Sindromul de ochi uscat

In mod normal suprafata ochiului (corneea) trebuie sa fie permanent umeda. Sindromul de ochi uscat (keratita sicca) apare datorita lipsei indelungate de lubrefiere si imidificare a ochiului. In consecinta, partile anterioare ale ochiului sufera o iritatie constanta, pana la inflamatie.

Cum depistam sindromul de ochi uscat?

Testul Schirmer este folosit de peste un secol. El consta in masurarea gradului de umezire a ochiului cu ajutorul unei benzi de hartie de filtru, plasata in fundul de sac conjunctival inferior. Se masoara dupa 5 minute lungimea hartiei de filtru umezita fara a se considera primii 5 mm. Sub 10 mmse considera hiposecretie lacrimala, intre 10 si 30 mm secretia este normala. Aceste valori sunt arbitrare si aproximative si aproximative si sunt supuse numeroaselor variabile dintre care varsta este cea mai importanta.

Peste 60 de ani secretia lacrimala reflex involueaza, iar testul Scrimer trebuie sa ramana superior egal  cu 10mm. Datorita variatiilor secretiei lacrimale, testul Schirmer trebuie facut intre oree 8 si 17.

O alta metoda de apreciere cantitativa a secretiei lacrimale consta in masurarea timpului de rupere a filmului lacrimal. Filmul lacrimal se subtiaza intre doua clipiri. Se materializeaza filmul lacrimal  instiland o substanta coloranta in fundul de sac conjunctival inferior.

Pacientul e pus sa clipeasca de mai multe ori si se asteapta cateva momente. Se cere acestuia sa ramana cu ochii mari deschisi privind drept inainte si se examineaza filmul lacrimal la biomicroscop. Se masoara timpul ce separa ultima clipire de aparitia primei zone uscate pe cornee, marcand ruptura filmului lacrimal.

Daca timpul mediu e superior valorii de 25 de secunde, filmul lacrimal e stabil;  daca e inferior valorii de 10 secunde, filmul e instabil. Exista variatii legate de sex si de varsta. De exemplu, la barbati timpul de rupere a filmului lacrimal este mai lung decat la femei.

Semnele sindromului de ochi uscat

Betabioptal picături oftalmice sau nazale/auriculare?

Betabioptalul picături este încadrat, conform nomenclatorului de medicamente (lista tuturor medicamentelor) în grupa : produse oftalmologice, având în compoziție o combinație între un corticosteroid (Betametazona) şi un antibiotic (Cloramfenicol).

Bun.. până aici nimic nelalocul lui.

Ce trebuie să știe pacienții, este faptul că medicii ÎNTRADEVAR recomandă Betapiotalul și pentru administrarea intranazală și de ce nu și cea auriculară (adică în ureche). Medicii fac această recomandare, deoarece Betabioptalul întrunește toate condițiile unui preparat complex ce conține un antibiotic cu spectru larg și un antiiflamator eficient. Și în plus, se merge pe premisa că dacă este indicat a se administra intraocular (știindu-se faptul că ochiul este unul dintre cele mai sensibile organe), astfel îndeplinește importante condiții de sterilitate, ph, izotonicitate și deci este indicat și pentru calea nazală sau cea auriculară.

Prin urmare, Betabioptal soluție este indicat și pentru administrarea INTRANAZALĂ și pentru administrarea INTRAAURICULARĂ (în ureche).

Fac acest post cu precizarea de rigoare, deoarece ne-am săturat să ni se întoarcă pacienții nedumeriți cu produsul în farmacie, spunând că s-a produs o greșeală, că trebuiau picături pentru nas/ureche NU pentru ochi ! Asta în condițiile în care mulți sunt puși în temă, odată cu explicațiile referitoare la doze, mod de administrare.
este un produs destinat aplicării la nivelul ochiului

Cât timp sunt sterile picăturile oftalmice odată deschise?

Picăturile oftalmice sau colirele sunt preparate farmaceutice lichide sterile apoase sau uleioase destinate tratamentului sau diagnosticării bolilor de ochi.

Cred că nu puțini dintre noi suferă de afecțiuni oftalmologice, gen : conjunctivite, blefarite, cataractă, glaucom etc. Astfel o mare categorie de oameni folosește picături oftalmice . De aceea un lucru foarte important este acela că picăturile oftalmice, odată deschise trebuie consumate într-un timp determinat, în sens contrar nu se mai folosesc ci se aruncă.

Picăturile multidoză, condiționate în flacoane de 5-10 mL, odată dechise sunt sterile o perioadă de 4 săptămâni. Acestea au în compoziție un conservant pentru preparate oftalmice.

Picăturile monodoză, se găsesc ambalate în folii de aluminiu ce conțin flacoane monodoză de 0,3- 0,4 mL. Flacoanele monodoză neavând conservant, odată deschise sunt sterile maxim 24 de ore. Astfel că un flacon monodoză se folosește o singură zi, restul de soluție rămasă se aruncă, iar ziua următoare se folosește un altul. După cum spuneam monodozele (de obicei în număr de 5) sunt ambalate într-o folie de aluminiu. După ce folia de aluminiu a fost ruptă/ deschisă, monodozele trebuie utilizate în maxim 3 luni (12 săptămâni), timp în care acestea sunt sterile .